vineri, 15 aprilie 2016

Excesul de legiferare

Statul are rolul Constitutional de aparare externa, protectie interna a cetatenilor si de asigurare a unor servicii sociale indispensabile. Atat si nimic mai mult. Ca Statul sa isi asume rolul de micro-manager al fiecarui aspect al vietii personale este impotriva spiritului si literei Constitutiei.
Intotdeauna am luat apararea institutiei fundamentale a democratiei care este Parlamentul dar acum ii rog pe parlamentari sa se odihneasca fiindca prin excesul de legiferare au transformat Puterea legislativa intr-o forta interventionista abuziva asupra cetatenilor.
Dupa interzicerea tuturor reclamelor la medicamente, interzicea fumatului in orice spatiu cu 2 pereti si un acoperis si proiectul de lege privind obligativitatea uniformei scolare , toate avand ca numitor comun excesul de legiferare,incep sa ma tem sincer de ce viitoare initiativa legislativa mai este depusa in Parlament.
Dincolo de argumentele pro si contra asupra subiectelor, intrebarea fundamentala ramane - de ce intervine Statul prin forta legii in domenii unde nu are atributii si de ce interventia este facuta la nivelul interdictiei totale?
Parlamentul ar trebui sa fie locul in care ideile se dezbat si se imbunatatesc , locul in care fiecare grup si interes social este reprezentat si protejat , locul in care se accede la armonie sociala si se intermediaza intre puncte de vedere diferite.
Pentru legislatie care se rezuma la interdictii totale in aspecte private ale vietii cetatenilor, nu avem nevoie de Parlament ,nu avem nevoie sa platim toate costurile asociate Cabinetelor parlamentare si ale cladirii Parlamentului , nu avem nevoie de Consiliu legislativ si avand in vedere ca spiritul legilor devine din ce in ce mai nedemocratic dar Curtea Constitutionala nu le amendeaza, nu avem nevoie nici de Curte Constitutionala.
Pentru interdictii arbitrare e suficient un singur om si nu inteleg de ce tinem cu tot dinadinsul sa ne intoarcem in urma cu 26 de ani. Suntem ca intr-un cosmar in care oricat de repede am fugi ,nu facem decat sa revenim in locul de unde am plecat.
De ce in cazul reclamelor la medicamente nu sunt lasati pacientii , farmacistii si medicii sa decida ce ii intereseaza sau nu din cele prezentate ? Cui strica un plus de informare si vizibilitate? Nu intelege Statul roman ca cetateanul are drept de suveranitate asupra propriului corp si ca are dreptul sa decida informat asupra tratamentului pe care doreste sau nu sa il urmeze? Nu suntem vite in staul unde medicul ne administreaza impotriva consimtamantului nostru informat,tratamentul pe care il considera oportun ca sa dam o productie conforma cu planurile de afaceri ale proprietarului fermei.
Pacientii trebuiesc indemnati sa se informeze si nu se poate lasa intreaga stiinta a lumii, acumulata in mii de ani, concentrata in domeniul farmaceutic sa fie doar privilegiul medicilor fiindca medicina este o profesie foarte strict reglementata si amenintata cu o legislatie foarte dura in caz de mal praxis ceea ce transforma o mana de specialisti care recomanda practica si protocoalele unitare in adevarati dictatori ai medicinei. Nicio restrictionare a unei decizii informate nu poate fi benefica cetateanului.
De ce in cazul uniformelor nu pot fi lasati sa decida parintii elevilor cum cred ca e mai bine sa fie imbracati copiii lor la scoala? Parintii pot decide si acum prin Comitetele de parinti daca sa recomande sau nu, purtarea unei uniforme scolare.
De ce nu sunt lasati elevii de peste 14 ani ca sa decida singuri prin Consiliul elevilor daca doresc sa poarte uniforma scolara? Sunt deja cetateni ai tarii dar sunt considerati incapabili sa decida macar ce haine poarta?!
De fapt , se pare ca pentru parlamentari ,toti cetatenii tarii sunt incapabili sa decida in privinta vietii individuale si sociale si se simt indreptatiti prin superioritatea lor auto-proclamata sa decida totul pentru noi.
Parlamentarii ar trebui sa isi aduca aminte care este functia Puterii legislative si care este rolul de reprezentare al Parlamentarului si daca nu reusesc sa inteleaga care sunt acestea mai bine sa se odihneasca si sa nu legifereze nimic.
ARTICOLUL 61
(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.
ARTICOLUL 69
(1) În exercitarea mandatului, deputaţii şi senatorii sunt în serviciul poporului.
(2) Orice mandat imperativ este nul.
In niciuna din cele 3 legi de interdictie totala a unor optiuni ale cetateanului nu au fost reprezentate interesele si opiniile tuturor celor pe care ii reprezinta parlamentarii. De fapt ,prin excesul de legiferare,Parlamentul nu mai reprezinta nu numai cetatenii ci nici principiile democratiei liberale care stau la baza propriei lor demnitati publice.
Cat despre cetateni , la anul vor fi alegeri , fiti atenti pe cine trimiteti sa va reprezinte in forul legislativ , fiti atenti daca acesti oameni doresc sa va reprezinte sau doresc sa va conduca fiindca e o enorma diferenta pe care daca nu o intelegem , vom sfarsi de unde am plecat acum 26 de ani.

P.S. - NU ma intereseaza ca si unele din celelalte state au anumite reglementari similare, daca luam legislatie prin copy/paste de la altii , de ce mai cheltuim atat de mult pentru institutia Parlamentului Roman? Daca vroiam sa traiesc in Suedia, emigram in Suedia si ma asteptam ca la restrictiile legislative arbitrare sa beneficiez de niste compensatii de exceptie materiale. Saracia dublata de excesul de legiferare am trait-o inainte de 1989 si nu vreau sa o mai retraiesc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu